Reportaj ZF: Aici, zăpada este atât de mare câteodată încât se spune că ciorile zboară ghemuite că să nu dea cu capul de cer. Și că de multe ori până și pietrele de pe ulițe trosnesc de ger. Atunci cum faci să aduci căldura în cătunele din Munții Gurghiul

Se spune că pe aceste hotare, la doar șase ceasuri de Capitală, zăpada este atât de mare câteodată încât ciorile se chinuie să zboare, iar cele care reușesc totuși să-și întindă aripile fac asta ghemuite pentru a nu se izibi de ceruri. Iar frigul…este atât de frig că trosnesc până și pietrele.

Un ținut în care cătunele din munți înghesuie câțiva amărâți într-o curte în care noroiul, îmbuibat cu bălegar, face până și găinile să meargă împleticite, iar câinii, acești paznici care ar trebui să bage spaima în urșii și lupii care vor să înfulece o orătanie, latră răgușit. Un ținut de munți cu păduri bătrâne în care mișună mistreții iar căprioarele sunt mai numeroase ca oamenii din sate. Dar cu sărăcie în unele case.

Văduviți, înfrigurați, dar bucuroși de oaspeți și mereu veseli, atât la interior cât și în exterior, tocmai pentru că neavand nimic au deja totul, tineri, flăcăi, bătrâni, mame mult prea tinere din cătune cocoțate în munți au acum căldură, energie, apă caldă. Aduse în munții secuilor atunci când unii boieri de la oraș, cei care fac legea, par a îi fi uitat. Cum? Prin panouri solare. Adică prin romanța soarelui.