România a ajuns să depindă de cum bate vântul pentru a-și acoperi cererea de energie. „Este clar că ne confruntăm cu o lipsă de producție“

Ieri, circa un sfert din consumul de energie al României era asigurat prin importuri, în contextul în care contribuția eolienelor era de numai 1,5% din producția totală. În ultimul deceniu, România a închis jumătate din capacitatea termo și a pus în loc eoliene, dar fără capacități de back-up. Prețul se plătește acum, în cea mai dificilă iarnă a sistemului.

„Parcul de generare ne oferă acum foarte puține opțiuni“, spune Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Datele centralizate de ZF arată factorii care au făcut posibilă această situație într-o țară cu un mix energetic de invidiat, dar în care sectorul a fost complet lipsit de investiții în unități noi de producție convenționale în ultimii 30 de ani. Dacă în anul 2010, unitățile termo aveau circa 9.600 MW, iar cele regenerabile numai 16 MW, acum centralele termo mai cumulează o capacitate de circa 5.600 MW, în timp ce eolienele și solare au ajuns la 4.400 MW. Practic, ce a pierdut România pe zona de producție de energie stabilă pe partea de capacitate, a câștigat pe zona de energie verde volatilă.