Ce rost mai au strategiile energetice cu SMR-uri, extinderea de la Cernavodă sau orice plan de investiții pe termen lung când România nu este în stare să decidă când e cazul să oprească un reactor de la Cernavodă?

Ieri, la ora 13:00, și unitatea 2 de la Cernavodă urma să se oprească din cauza secetei severe care a afectat debitul Dunării. Evenimentul a fost comunicat oficial de Nuclearelectrica, pe Bursă, la ora 18, pe data de 29 iulie. Tot în seara zilei de 29 iulie, premierul și ministrul interimar al energiei, Ilie Bolojan, aflat în răfuială directă cu conducerea Nuclearelectrica, făcea un apel la populație și la companii să-și reducă consumul de energie în intervalul 20-23 pentru ca România să treacă cu bine de acest moment critic, oprirea totală a centralei Cernavodă. Pe 30 iulie însă, Unitatea 2 nu s-a mai oprit, ZF fiind prima publicație care a observat modificarea în documentele Transelectrica. Ulterior a venit confirmarea. În acest context, ce rost mai au strategiile pe termen lung privind dezvoltarea sectorului energetic când România nu se poate decide nici măcar care este momentul în care trebuie să oprească un reactor?