Să nu înecăm social-democrația

Fiind atat cetatean roman cat si german am trait cu deosebita bucurie clipele de duminica seara. Ca roman sint mandru ca am votat ca un popor cu adevarat european, ca in sfarsit imbratisam diversitatea, ca ne uitam in primul rand la om si nu la etnie sau religie si poate nici macar la afilierea politica. Ca german ma bucur ca valorile traditionale germane precum corectitudinea, sarguinta sau ordinea, inclusiv in sens politic sint imbratisate si de alte popoare.

S-a scris si vorbit foarte mult despre victoria lui Klaus Iohannis si in continuare rezultatul este analizat in incercarea de a descifra reteta succesului. Nu ma voi aventura in aceasta analiza, dar pot sa remarc ca valul de simpatie pentru alesul presedinte continua sa creasca mult peste nivelul din duminica alegerilor. Acest val reprezinta deopotriva un tsunami de dispret, ca sa nu zic chiar de ura fata de oponent si tabara acestuia. Sintem in continuare toti in fata televizoarelor, pe internet si in special pe Facebook schimband glumite de prost gust, dand shareintr-o frenezie de parca nu ar fi alte modalitati sa gustam victoria. Am impresia ca am asistat la un meci de box care a fost castigat prin KO dupa care toata sala a mers in ring sa dea cu piciorul si sa scuipe pe cel care era la podea.

Dispretul fata de cel invins este cel putin egala cu dispretul fata de partidul pe care acesta il reprezinta, pe care il chiar conduce. In timp ce fata de persoana incepe sa-si faca loc un sentiment de compasiune, in legatura cu partidul dansului mi se naste un sentiment de ingrijorare. Imi fac griji pentru societatea romaneasca. Imi fac griji ce se va intampla daca social democratia romaneasca va fi inecata in tsunami. Eu cred ca si presedintele ales ar trebui sa-si faca griji si sa ajute societatea sa opreasca acest val. Daca PSD este redus la un minim sub 5% exista doua scenarii care nu sint tocmai fericite. Vidul politic creat de disparitia unui mare partid creaza riscul ca fostii votanti sa migreze spre un partid nedemocratic sau spre partidul castigator. Cred ca nici un PRM de 30% si nici un PNL de 70% nu sint in interesul echilibrului politic.