Sorin Faur, Academia de HR: Angajatorul de vreme rea, vremea razbunării
Acum că piața a înclinat balanța în favoarea companiilor, pentru unii pare că a venit vremea răzbunării, mai ales pentru cei care au avut mult de suferit ca urmare a deficitului de personal în anii ce au trecut. Și într-adevăr,…
Foto: Ziarul Financiar
Acum că piața a înclinat balanța în favoarea companiilor, pentru unii pare că a venit vremea răzbunării, mai ales pentru cei care au avut mult de suferit ca urmare a deficitului de personal în anii ce au trecut. Și într-adevăr, cât s-a mai stat după candidați, cât de neserioși era unii care sunați cu o oră înainte de interviu confirmau ferm că ajung, pentru ca o oră mai târziu să devină de negăsit! Sau ce să mai spunem de cei care se angajau, veneau o zi-două și apoi se evaporau lăsându-și angajatorii cu un gust amar, în ceață și cu acte de făcut pentru a le închide situația și desigur o nouă recrutare de pornit! Frustrarea din trecut a acestor companii este amplificată desigur și de perioada dificilă pe care o traversăm, căci acum, deși sunt candidați, nu mai sunt clienți, încasările se fac greu, incertitudinea plutește în aer, vine valul doi, nu vine.. angajatorii trebuie să ia decizii în condiții de maximă incertitudine.
Au început angajații să își iubească angajatorii?
De partea cealaltă a baricadei, cei care au un loc de muncă nu mai pleacă, au devenit dintr-o dată mai docili și mai responsabili, mulțumiți că vor primi un salariu la sfârșit de lună. Fluctuația voluntară s-a diminuat considerabil iar în multe companii a scăzut spre zero, de unde era și 50-70%! Dar este aceasta situația ideală din punct de vedere motivațional și emoțional? Au început angajații care voiau să plece dar acum nu mai au unde – să își iubească angajatorii? Evident nu! Așa rea cum era, dar situația dinainte avea avantajul că era onestă, toți jucau cu cărțile pe masă: o bătălie dură pentru talente, dar care, fie vorba, tot de companii era dusă și întreținută pentru că oamenii plecau tot în baza unor oferte, așa că obida angajatorilor pe candidați era doar parțial justificată, o mare vină o purtau companiile concurente care ofereau mai mult/mai bine. Angajatorii știau totuși că cei care au rămas în companie, sunt acolo pentru că vor, pentru că oricând dacă și-ar fi dorit să plece, ar fi avut unde, cel puțin angajații de valoare.
Angajatul motivat sau angajatorul de vremea rea?
Ori asta înseamnă engagement, un angajat care vrea să stea deși ar putea avea și alte opțiuni. Și acești oameni au rămas pentru că le plăcea acolo sau pentru că oferta era realmente mai bună ca în altă parte. Acum ne aflăm în situația înșelătoare în care nu mai pleacă nimeni, dar nici nu stau de drag. Toată fluctuația uriașă care ar fi existat în acest moment al anului s-a topit nu însă în engagement ci în înghițit în sec: mulți angajatori au devenit angajatori de vremea rea! Oamenii stau pentru că nu au unde să se ducă dar asta nu îi face nici mai motivați, nici mai productivi. Motivația negativă nu a fost oricum cine știe ce motivație, decât poate pentru posturile de execuție manuală. Pentru posturile care necesită gândire superioară, imaginație, implicare, nu poți forța oamenii să fie proactivi. Engagement-ul se câștigă, sau nu este deloc. Este precum dragostea: dragostea cu forța nu se poate.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc