Sorin Pâslaru, redactorul-șef ZF: De ce suntem unde suntem? Poate trece România la un nou model de dezvoltare economică, în care investițiile străine să nu mai joace un rol atât de important? Insularizare vs. capilarizare investițională

Problema găsirii unui nou model de creștere pentru Europa Centrală și de Est este în discuția economiștilor din regiune de mai mulți ani, dar punerea sa în discuție s-a acutizat după criza economică din 2008 și criza sanitară din 2020-2021.

Accelerarea schimbărilor climatice, forța digitalizării, evoluția demografică și noile determinări geostrategice sunt marile trenduri de care va trebui să țină cont de acum încolo, conștient sau inconștient, cu voie sau fără voie, actorii economici și politici din această regiune.

Un semnal  de alarmă privind epuizarea modelului de creștere prin investiții străine directe venea încă din deceniul trecut, prin evidențierea fluxurilor de ieșire de capitaluri, adică de extragerea a profiturilor în urma investițiilor străine directe făcute anterior. Aflate cu 10-15 ani înaintea României, Polonia, Ungaria și Cehia au intrat deja în faza în care extragerile de profituri depășesc investițiile noi și numai excedentele comerciale sunt cele care, din fericire în cazul acestor țări, acoperă acest minus, astfel încât balanța de plăți rămâne pozitivă. În cazul României însă, deficitul de cont curent este cronic, fiind hrănit acum nu numai de deficitul comercial, ci și de cel al diferenței între extragerea de profituri și noile investiții străine.