Sorin Pâslaru, ZF: Bucureștiul și marile orașe, cu un PIB per capita chiar peste sau apropiat de media UE, au misiunea de a deveni pârghia de dezvoltare pentru întreaga țară, așa cum a fost Occidentul pentru toată România în anii 2000

Toată lumea așteaptă de două luni bugetul pe 2026, care după toate datele va fi adoptat abia în martie și va intra în vigoare la 1 aprilie. Cel mai probabil, guvernului îi convine situația pentru că pur și simplu face ajustările de care se vorbește prin regula cheltuirii pe luna 1/12 din totalul anului trecut. Dată fiind inflația de 10% an la an, așa a găsit metoda înghețării de cheltuieli, cel puțin pentru primele două luni nebugetate.

Se fac diverse calcule – ajunge sau nu creșterea TVA din vară pentru reducerea deficitului la 6% sau la 6,5% din PIB? Experți interni și internaționali, cu CFA sau fără – inclusiv de la bănci de prim rang în lume, calculează contabil cum și de unde mai trebuie să mai tăiem, de unde să vină venituri suplimentare, ca să ne încadrăm în deficitele pe care să le accepte piețele, vestitele „piețe“, despre care nimeni nu mai spune acum că erau în colaps în 2008-2009 dacă nu le salvau guvernele, cu bani publici.

Ce se uită totuși în aceste calcule contabile, de tip Patul lui Procust? Că puterea unei țări sau a unei economii provine din crearea de valoare adăugată din nimic sau aproape nimic, prin creativitate și ambiție antreprenorială, prin investiții și punerea în valoarea a resurselor –  naturale, de capital și umane. Așa se produc banii pentru taxe.