Sorin Pâslaru, ZF: De ce nu s-ar fi putut discuta la pachet salvarea Sidex cu investiția germană de 500 de milioane de euro în pulberi pentru muniție? Cum poate fi creat un context industrial românesc pentru a câștiga din noua politică de investiții în ap

Două evenimente importante au marcat această săptămână: semnarea de către guvern a unui acord pentru producția de pulberi pentru muniție cu gigantul german Rheinmetall, care presupune o investiție de 500 de milioane de euro pentru o fabrică care va avea 700 de angajați, și situația Liberty Galați, fostul Sidex, cel mai mare producător de oțel din Europa de Sud-Est, care pe zi ce trece se împotmolește tot mai mult.

Dacă la acestea se adaugă vizita secretarului general al NATO Mark Rutte și organizarea la București a NATO- Industry Forum, cel mai important eveniment anual al cooperării industriale între firmele de armament din spațiul euroatlantic și statele NATO, o întrebare apare imediat.

De ce statul român nu ar fi putut gândi o soluție pentru Sidex într-o formulă combinată cu investiția în fabrica de pulberi, având în vedere interesul germanilor de a produce local pentru livrare în regiune? Pentru viitor, pentru mașini de luptă sau muniție, nu trebuie și oțel, trebuie numai „praf de pușcă“? ThyssenKrupp, cel mai mare producător german din siderurgie, în mod sigur mare furnizor al Rheinmetall, nu ar putea fi interesat de Sidex? Sau un alt mare producător de oțel din Germania? De ce Guvernul României, atunci când negociază parametrii unei investiții, mai ales când e evident interesul unei părți, nu poate să pună pe masă și inițiative din propriul interes?