Ce nu se spune în dezbaterea privind creșterea vârstei de pensionare: deficitul public de pensii s-ar înjumătăți dacă CAS s-ar plăti la valoarea reală a salariilor. În subteran, economia românească este mult mai fragilă decât pare la suprafață. Sunt pur ș

În dezbaterea privind creșterea vârstei de pensionare ca soluție pentru acoperirea deficitului la bugetul public de pensii nu a fost deloc amintit deficitul provocat de evaziunea la plata contribuțiilor sociale. În România se discută mult de evaziunea la TVA, dar mult mai puțin despre neplata contribuțiilor de pensii și sănătate la valoarea reală a salariilor. „Cred că numai 5% din salariile plătite de clienții mei sunt la valoare reală“, spune un mic consultant fiscal într-o discuție de duminică.

Oamenii de specialitate știu foarte bine care este situația și cum sunt găsite portițe pentru a nu fi achitate contribuțiile sociale la valoarea reală. Așa cum multinaționalele fac tot posibilul să micșoreze masa impozabilă și să plătească cât mai puțin impozit pe profit cu ajutorul marilor consultanți fiscali, companiile private românești găsesc mijloace pentru a achita cât mai puțin CAS (Constribuție de asigurări sociale) și CASS (Contribuție de asigurări de sănătate). Pentru a plăti un salariu net de 1.000 euro (5.000 lei), costul total al angajatorului, care este foarte apropiat de noul salariu brut, este de 1.700 euro (8.750 lei). Se consideră că cei 3.750 lei suplimentari – care reprezintă în primul rând CAS (25% din salariul brut) și CASS (10% din salariul brut) sunt bani „aruncați“ în oala comună a bugetului, care nu reprezintă un beneficiu real pentru salariat.

Din păcate, de multe ori și salariații acceptă plăți colaterale sau diverse formule de contract în loc de contractul de muncă, pentru că nu au de ales.