Statele europene sunt solidare cu Turcia lovită de cutremure. Le va răspunde Erdogan cu prietenie sau se va folosi de dezastru pentru a-și întări puterea?

În 1999, Turcia, aflată într-o criză eco­nomică profundă, era lovită de două cutremure devastatoare la distanță de câteva luni fiecare. Primul a nivelat chiar inima industrială a țării, distru­gând orașul Izmit, de la care își trage numele. A urmat o criză economică și mai profundă, însă și ceea ce este cunoscut ca diplomația de cutremur greco-turcă: Atena și Ankara au pus capăt unui lung război rece. Grecia, deși în relații conflictuale cu Turcia, a fost prima care a sărit în ajutorul acesteia, iar Turcia a ajutat cum a putut când Atena a fost lovită și ea de un seism în același an.  

Turcia este iar în criză economică și zdrun­cinată, din nou, de două cutremure devasta­toare care de data aceasta au lovit o regiune săracă. Ankara este din nou în conflict cu Atena, dar și cu alte guverne europene, cum ar fi cel al Suediei. Grecia, la care Turcia are pre­tenții teritoriale, și Suedia, căreia președintele turc Erdogan îi refuză intrarea în NATO, nu ezită să ajute la a salva vieți. Vom asis­ta astfel la reînvierea diplo­mației de cutremur? Protagoniștii re­concilierii de după 1999 nu mai sunt în viață sau pe scena politică principală. Ce se va întâmpla cu eco­nomia turcă? Ce va face Erdogan? Turcia este ța­ra cu cel mai mare număr de refugiați din lume, mulți veniți din Siria, și ea devastată de cu­tremure.

Investitorii au reacționat prompt la seisme: lira s-a pră­bu­șit, așa cum face în orice situație difi­ci­lă, iar acțiunile companiilor de construcții au crescut în anti­ciparea planurilor de recon­struc­ție. În țările vestice, dezastrele naturale sunt urmate ade­sea de boomuri economice create tocmai de planurile de refacere a infrastruc­tu­rii, locuin­țelor și afacerilor. Japonia a început să-și revină după cutremurul și tsunamiul ucigător din 2011 în doar câteva luni. Turcia și-a revenit abia după câțiva ani din șocul dezastrelor din 1999.