Statul mărește taxele pentru că nu are bani, dar închide ochii la zeci de mii de instalatori, zugravi, mecanici auto, profesori sau dentiști care nu taie chitanță sau sunt plătiți direct în cont ca persoane fizice

♦ „Munca la negru rămâne o realitate vizibilă în piața muncii și se consideră în general că reprezintă între 50 și 60% din economia informală a României“ ♦ „Folosind exemplul de 1.000 lei salariu în mână, adică un brut de 1.763 lei, calculul total este de 762 lei sarcină fiscală pierdută lunar pentru fiecare persoană, adică peste 9.000 lei anual“ ♦ „Sectoarele vulnerabile sunt construcțiile, agricultura, comerțul, industria prelucrătoare — frecvent asociate cu muncă sezonieră sau nedeclarată“.

Zugravul fără factură, profesorul de meditații care nu oferă chitanță, dentistul care lucrează „la bloc“, instalatorul „pe persoană fizică“, coafeza care nu eliberează bon, spălătoria auto unde plata se face doar cash, toate sunt piese dintr-un sistem paralel tolerat de autorități și adesea acceptat de societate.

Munca la negru și serviciile nefiscalizate sunt omniprezente în România și creează anual pierderi uriașe pentru bugetul public. Pentru fiecare 1.000 de lei plătiți „la negru“, statul român pierde circa 700 de lei. În ciuda impactului economic clar, meseriile care funcționează la limita sau în afara legalității nu apar nicăieri în programul de guvernare sau în măsurile fiscale propuse de guvern în ultima perioadă.