Tudorel Andrei, INS: Nevoia de echilibrare a structurii producției agricole

1. Efectul întârziat al tranziției

Treizeci de ani de evoluții politice și economice la nivelul societății românești au adus schimbări profunde, inclusiv asupra nivelului și structurii producției agricole din România. Dacă în perioada economiei planificate de până la finele anului 1989, cea mai mare parte a producției agricole era realizată în sectoarele de stat și cooperatist, astăzi sectorul privat este covârșitor în  obținerea producției vegetale, zootehnice și al prestării serviciilor în acest sector de activitate. În România, ca de altfel în toate țările din estul continentului, schimbările economice care au intervenit s-au suprapus într-o foarte mare măsură cu procesul de globalizare. În aceste condiții, mecanismele de reglare a dezechilibrelor economice apărute în economie și, în particular în sectoarele de activitate propriu-zise, au devenit mult mai complexe și, nu de puține ori, prin aplicarea acestora, chiar și rezultatele, au devenit, la rândul lor, greu de anticipat. Într-o lucrare remarcabilă a laureatului Premiului Nobel în economie, Jean Tirol, sublinia faptul că „puterea politică a pierdut din influență, atât în beneficiul pieței, cât și al noilor actori. Privatizările, deschiderea către concurență, globalizarea, utilizarea mai sistematică a licitațiilor în sectorul public limitează domeniul de aplicare al procesului decizional public. Iar pentru acestea din urmă, autoritățile judiciare și autoritățile de reglementare independente, organismele care nu fac obiectul supremației politicii au devenit actori-cheie.” (Tirol, J., Économie du bien commun, Presses Universitaires de France, 2016)

Peste toate schimbările care au intervenit în decursul ultimilor treizeci de ani, 2020 a ridicat o problemă cu totul aparte celor întâlnite de majoritatea economiilor, cu începere de la al doilea război mondial până în prezent. Este vorba de șocurile suportate de fiecare economie, atât în ceea ce priveste cererea, dar și oferta, ca urmare a crizei sanitare. Astfel, la nivelul trimestrelor I și II ale anului 2020, majoritatea economiilor au cunoscut contracții dintre cele mai mari ale volumului de activitate, măsurat prin PIB-ul trimestrial. Țări precum Franța, Italia și Spania, pentru a enumera numai câteva, au înregistrat în trimestrul al II-lea din 2020 cele mai mari șocuri în evoluția PIB-ului de la al doilea război mondial și până în prezent. Potrivit Eurostat ( Eurostat, Newsrelease Euro indicators, 133/2020 – 8 September 2020), ratele de creștere din trimestrul al II-lea din 2020 în raport cu același trimestru din anul 2019, pentru cele trei țări au fost: -18,9% în Franța, -17,7% în Italia și -22,1% în Spania. În același timp, România a resimțit, de asemenea, șocul crizei sanitare, dar acesta a fost de dimensiuni ceva mai mici decât în cel înregistrat de economiile țărilor mai sus enumerate.