Tudorel Andrei, presedinte INS: De ce România realizează an de an deficit commercial de un milliard de euro pe an la produse agro-alimentare daca este n. 1 la productia de floarea soarelului si de porumb în Uniunea Europeana?

Cu toate lipsurile legate de asigurarea unui sistem modern de irigații, dar cu un potențial natural ridicat, România este o țară importantă în comerțul internațional cu porumb, grâu, floarea soarelui, precum și cu alte produse agricole.

Datele statistice ce vor fi oferite pentru evaluarea producției totale și a randamentelor la ha ne vor arăta că România are producții mari la produse agricole importante, cu randamente mai mici dacă ne comparăm cu țări din vestul continentului, si implicit cu tarile comparate, daca tinem seama de rezultatele obtinute pe o serie mai lunga de ani decat rezultatele anului 2018, an de varf in productia principalelor produse vegetale in Romania, datorita sprijinului “naturii”. Cu toate acestea, în timp ce cele trei țări, cel puțin în ultimii douăzeci de ani, înregistrază excedent semnificativ în comerțul cu produse agro-alimentare, România a înregistrat un deficit foarte mare.

Astfel, la nivelul anului 2018, România a fost unul dintre cei mai importanți producători europeni și chiar mondiali, potrivit datelor de statistică internațională . Având o producție de peste 18,6 milioane tone de porumb, România realiza 1,63% din producția mondială a acestui produs. Dintre țările din Uniunea Europeană, Franța, cu o producție de aproape 12,7 milioane tone, a ocupat locul al doilea (1,10% din producția mondială), iar Ungaria locul al treilea cu o producție de aproape 8 milioane tone (0,69% din producția mondială). Cu o producție medie la ha egală cu 7644 kg, aceasta este mai mică cu aproape 15% decât cea din Franța și cu 10% decât cea din Ungaria.

La producția de floarea soarelui, România este unul din producătorii importanți, asigurând aproape 5,9% din producția mondială a acestui produs. Cu o producție de peste 3063 mii tone, România se situează pe primul loc la nivelul țărilor din Uniunea Europeană și pe locul patru la nivel mondial. Alte trei țări din UE se situează printre cei mai importanți zece producători la nivel mondial: Bulgaria realizează mai mult de 3,7% din producția mondială, Ungaria în jur de 3,5%, iar Franța 2,4%. Producția medie la ha în acest caz, 3041 kg, este cu aproape 25% mai mare decât cea din Bulgaria, cu aproape 3% decât cea din Ungaria și aproape 35% decât cea din Franța.

România este și în cazul altor produse agricole printre producătorii importanți la nivel mondial. Menționăm în acest caz numai cateva exemple: la grâu, cu o producție de peste 10,1 milioane tone, ne situăm pe locul 16 la nivel mondial, realizând în jur de 1,4% din producția mondială; la orz, cu o producție de aproape 1,9 milioane tone, și o cotă de peste 1,3%, România ocupă locul 19. Pentru cele două produse trebuie menționat că randamentele la ha sunt mult mai mici dacă ne comparăm cu alte țări din UE. Astfel, la producția de grâu, randamentul mediu la ha este cu peste 40% mai mică decât cea din Franța, dar mai mare cu 18% decât cea din Polonia. La orz, producția medie la ha este cu peste 30% mai mică în România, dacă ne comparăm cu cea din Franța, dar este mai mare cu aproape 40% decât cea din Polonia.

Datele statistice de mai sus ne arată că România înregistrează ca și țările din regiune randamente la ha mai mici decât țări importante din vestul continentului, precum Franța. În condițiile în care, ca și țările din regiune luate în studiu, suntem producători mondiali importanți, dar cu randamente la ha comparabile, se pune întrebarea firească de ce România, în contrast cu celelalte trei țări, realizează an de an deficit comercial pentru produsele agro-alimentare estimat la aproximativ un miliard de euro?
Oare creșterea producției agricole vegetale la categoriile de produse agricole importante, mai ales prin creșterea randamentelor la ha, va aduce beneficii scontate la balanța comercială cu produse agro-alimentare? Oare nu cumva problema majoră a agriculturii din România în ceea ce privește producția vegetală este cea a dezvoltării lanțului de valori a producției agricole care să urmărească creșterea gradului de integrare a producției agricole? Răspunsurile la cele două întrebări sunt, fără îndoială, pozitive.

În plus, când vorbim de producția agricolă în general, de schimburile comerciale internaționale și de deficit la nivelul producției agricole trebuie să ținem seama și de structura producției agricole, în special de raportul între producția agricolă vegetală și cea animală. În ceea ce privește acest raport, trebuie menționat faptul că de unde în trecut ponderea între cele două sectoare importante ale agriculturii era aproape egală, în jurul a 50 % fiecare, în prezent, ponderea producției animale, ce are o valoare adaugată mai mare, a scăzut considerabil, după 1990. Astfel, in anul 1989 , peste 54% din producția agricolă era reprezentată de producția vegetală și ceva mai mult de 45% de cea animala. Pe parcursul perioadei de tranziție ca rezultat al schimbărilor din economie s-a redus an de an ponderea producției animale în producția agricolă, astfel că în 2018 structura producției agricole a fost reprezentata de: , 70,9% producție vegetală, numai 27,7% producția animală și 1,4% de servicii agricole. În mod firesc, se pune întrebarea: cât de mult afectează rezultatele economice din agricultură dezechilibrul care s-a format în timp între cele două sectoare de activitate din agricultură?

Citiți opinia integrală în format PDF