Turcia luptă cu îndârjire să obțină recunoaștere în UE pentru alimentele sale emblematice, fiind mai aproape de detronarea Chinei, dar vede un obstacol în Germania, care ține cu dinții de döner kebab

Când Bruxelles-ul a lansat sistemul UE de înregistrare denu­mi­rilor pentru alimente de calitate su­pe­rioară în anii ’90, un fel de „pașa­port“ pentru rețete tradițio­nale, aces­ta a fost în primul rând menit să con­stituie o cale de a proteja savoir faire-ul producătorilor locali în era globaliză­rii în creștere, scrie Euractiv.

Însă sistemul indicațiilor geogra­fice (GI) a devenit în sine din ce în ce mai globalizat. Pe lângă faptul că apare în fiecare acord comercial negociat de către Comisie, acesta atrage acum un număr în creștere de cereri din țări terțe.

Astăzi, nu doar Parmigiano din Italia sau Roquefort din Franța se bucură de protecție. Ceaiul alb Anji din China și orezul Panjin sunt de ase­menea protejate de imitații în in­teriorul UE. Același lucru se întâm­plă cu produsele de patiserie cu fistic din Turcia, Antep Baklavasi, și cu caisele confiate Malatya.