În ultimul deceniu, România a închis jumătate din capacitatea termo și a pus în loc eoliene, dar fără capacități de backup. Prețul se plătește acum, în cea mai dificilă iarnă a sistemului. Ieri, circa un sfert din consumul de energie al României era asigu

♦ România a ajuns să depindă de cum bate vântul pentru a-și acoperi cererea de energie. „Avem foarte puține opțiuni. Noroc că putem importa.“

„Parcul de generare ne oferă acum foarte puține opțiuni“, spune Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Datele de la Transelec­trica, transporta­torul național de energie, sunt nemiloase. Ieri, doar 1,5% din producția de energie a României venea din eoliene, legătura dintre producția pe vânt și importuri fiind vizibilă, tot din datele companiei. Astfel, în zilele cu o producție eoliană bună, România nu are probeme în a-și acoperi necesarul de consum, dar când nu bate vântul, importul devine, în unele cazuri, principala sursă de alimentare a pieței cu electricitate. Mai departe, datele cen­tralizate de ZF arată factorii care au făcut posibilă această situație într-o țară cu un mix energetic de invidiat, dar în care sectorul a fost complet lipsit de investiții în unități noi de producție convenționale în ultimii 30 de ani. Dacă în anul 2010 unitățile termo aveau circa 9.600 MW, iar cele regenerabile numai 16 MW, acum cen­tralele termo mai cumulează o capacitate de circa 5.600 MW, în timp ce eolienele și solare au ajuns la 4.400 MW. Practic, ce a pierdut România pe zona de producție de energie stabilă ca și capacitate, a câștigat pe zona de energie verde volatilă.