Unde dai și unde crapă: de ce nu pot tinerii care fac greșeli gramaticale să ceară 1.000 de euro la angajare, dacă firmele angajează asiatici cu 1.000 de euro pe lună

Un articol publicat de ZF săptămâna trecută cu titlul „Noile generații de pe piața muncii cer salarii de 800-1.000 de euro la angajare, dar CV-urile lor sunt pline de greșeli gramaticale“ a stârnit foarte multe comentarii și dezbateri aprinse pe canalele de social media ale ZF, legate de una dintre cele mai spinoase probleme ale pieței muncii din România: nivelul salarial prea mic oferit angajaților.

„Forța de muncă adusă din Sri Lanka, Nepal etc. vorbește corect gramatical româna? Au 1.000 de euro pe lună + cazare și masă! Românul trebuie plătit de la 1.000 de euro pe lună“, spune un cititor, pe Facebook-ul ZF.

Într-adevăr, una dintre cele mai mari dileme ale angajatorilor care recrutează forță de muncă din state non-UE, în special din cele asiatice, este legată de faptul că sunt nevoiți să ofere pachete salariale mai mari muncitorilor „importați“ decât le oferă românilor.

„Știu că nu e corect din punct de vedere moral că oferim românilor mai puțin decât angajaților asiatici, dar nici nu avem atâția bani încât să putem aduce toate salariile angajaților la nivelul de 1.000 de euro. Așa că preferăm să dăm mai mulți bani doar unor angajați, care sunt mai puțini și mai stabili“, a spus, într-o discuție informală, un director de resurse umane al unui lanț de restaurante.