Unde macro întâlnește micro

Schimbarea ultima a  regimului fiscal a inflamat  dezbaterea publica a politicii economice.  Dar  nu este prima data cand ratiuni de stabilitate macroeconomica par sa fi intrat in coliziune cu cereri ale unei zone vaste a  cercurilor de afaceri, ale multor cetateni.  Dupa luari de pozitie ale BNR care a indemnat la prudenta, Valentin Lazea a incins spiritele cu o declaratie de genul öamenii de afaceri gandesc unilateral, ‘’parohial’, in timp ce economistii (alias macroeconomistii) judeca  in termeni “’europeni’’, globali.  Aceasta dec;laratie este excesiva, reclama nuantari esentiale. Replica nu a intarziat. In paginile ZF au raspuns  Iulian Anghel si  Florin Pogonaru ca om de afaceri. Lucian Davidescu a lansat  sageti la adresa BNR in Forbes. Si alte voci au intervenit in aceasta discutie, inclusiv unii econmisti care pledeaza pentru relaxare fiscala. Banca Centrala este protagonist in aceasta dezbatere intrucat, alaturi de experti ai Consiiiului Fiscal, alti macroeconomisti, parteneri institutionali externi ,  a subliniat riscurile unor masuri excesive de relaxare fiscala si de crestere a cheltuielior bugetare permanente,  care nu tin cont de ciclul economic.  

BNR nu are un parti pris in ce priveste nivelul taxelor si impozitelor, al salarilor; grija este pentru protejarea unor echilibre obtinute cu mari costuri in anii din urma, pentru stabilitatea economica in general. Viziuni economice impartasite au desigur rolul lor. Firmele sunt ghidate de logica maximizarii profitului, chiar daca algoritmii operationali folositi pot include variabile si orizonturi de timp diferite.  Cei ce evalueaza la nivel macro nu au ca functie obiectiv maiximizarea profiturilor, ci repere de ansamblu., legate de stabilitate, echilibre. Dar fie ei ferm atasati principiilor stabilitatii, pot avea in spate filosofii/paradigme diferite.  De exemplu, una este sa echivalezi  stabilitatea preturilor cu cea financiara, macroecononmica,sa crezi in “’piete mereu eficiente” (care nu ar permite aparitia de dezechilibre majore)’ si altceva sa ai o abordare pragmatica, care se teme de deficite externe mari, de miscari de capital destabilizatoare,  ce nu ignora dinamica activelor financiare (conform abordarilor macroprudentiale), etc; adica, care vede si imperfectiuni ale pietelor. Si tot mare diferenta  este intre o banca centrala ce emite moneda de rezerva  si care tine cont de externalitati  produse(spillover efects)  si una care le subestimeaza.

‘’Cele doua lumi” ( macro si micro) mentionate mai sus nu sunt paralele si, in chestiuni  vitale, interesele cel mai adesea  converg. Cu riscul de a suna didactic si hiper simplificator merita sa pornim in argumentatie de la esecuri in economie, care pot fi  individuale (ale persoanelor, firmelor); esecuri colective, ale unor grupuri sociale, ale unor sectoare economice.Cele mai grave  sunt esecuri la nivelul economiei,  ca o criza de balanta de plati (ce poate conduce la incetare de plati/faliment), o criza bancara de proportii, o recesiune adanca. Esecurile pot fi cauzate de erori individuale, socuri externe, o schimbare de context  (ca schimbare  de mecanisme economice si politici). In lumea afacerilor (vezi industria financiara),  modele de lucru cu vicii mari maresc riscuri operationale si pot amplifica riscuri sistemice (pentru economie). O criza majora, la nivelul economiei intregi inseamna  suferinta pentru numerosi actori economici si are o simptomatologie cunoscuta: arierate (plati intarziate) si non-plati, scadere de productie, volatilitate de curs (cu efecte de avutie si bilant), incertitudine sporita (in acceptia lui Frank Knight, spre a o deosebi de  risc, care implica evenimente cu probabilitati de producere estimabile), schimbari  fiscale fortate, etc.