Utilități sau sursă de probleme?

Gradul de civilizație este „garantat“ de prezența furnizorilor de utilități, de la apă curentă, canalizare, curent electric, internet, toate de o calitate cât mai bună. „Bătălia“ companiilor care furnizează aceste servicii se duce în mediul urban, în timp ce ruralul este abandonat aproape complet, sau, în cel mai bun caz, lăsat pe mâna micilor companii. Este valabil în cazul jucătorilor din telecomunicații, care iau cu asalt clienții cu oferte de telefoane mobile, în timp ce serviciile fixe sunt abandonate aproape complet deoarece aceștia nu mai sunt tentați să investească prea mult.

Vedem, din păcate, problemele legate de gaze și curent electric, în România butelia fiind în continuare la mare căutare, de la sate și comune la orașe. În timp ce în Germania vedem cum întâi este construită infrastructura de utilități, după care imobilele, în România trebuie să ai casa „la roșu“ pentru a începe demersul pentru racordarea la gaze, după care urmează alte luni de așteptare. 

La nivel local, pentru promovarea obiectivelor de investiții în infrastructura de gaze și canalizare, fiecare unitate administrativ-teritorială face demersurile necesare finanțării și implementării acestor proiecte. Practic, fiecare sat, comună, oraș sau municipiu decide dacă vrea sau nu canalizare sau rețea de gaze. Sau mai bine spus, primarul și consiliul local iau această decizie. Dacă ei nu vor, nu vor, iar locuitorii acelei comune sunt practic „condamnați“ să se descurce singuri, dacă pot și au fonduri, dacă nu, nu.