Cum văd producătorii și distribuitorii de îngrășăminte impactul războiului din Iran: România importă mai mult de jumătate din îngrășămintele folosite în agricultură și ele reprezintă 20-25% din costul de producție al cerealelor, iar pe fondul scumpirii en

După închiderea combina­tu­lui de îngrășăminte chimice Azomureș, la finalul lui 2021, România și-a pierdut jumătate din capacitatea de a acoperi necesarul agricol pentru cele a­proa­pe 9 milioane de hectare de teren arabil. Astfel, dependența de importuri a crescut în ultimii cinci ani.

„În acest moment, România importă aproape întreaga cantitate de îngrășăminte folosite în agricultură, de când capacitățile de producție ale din țară s-au oprit“, spune Gabriel Ionescu, director general al South East Europe Fertilizer Company (SEEFCO), importator și distribuitor de îngrășăminte chimice în țările din Europa de Sud-Est.

Vulnerabilitatea României a devenit mai vizibilă zilele trecute, când conflictul mi­li­tar din Iran a perturbat tranzitul prin strâmtoarea Ormuz, de care depinde Orientul Mijlociu, principalul furnizor de îngrășăminte la nivel global. Apoi, QatarEner­gy, care deține cel mai mare terminal de gaz natural lichefiat (LNG) din lume și alimentează producția de îngrășă­minte din India, și-a oprit activitatea, iar, per total, îngrășămintele s-au scumpit pe burse și prețul mai ridicat al îngrășă­min­telor afectează producția de cereale. Efec­tele ajung până în România, unul dintre primii cinci producători de cereale din UE, unde producătorii și comercianții de îngrășăminte consideră că există riscul scumpirii alimentelor.