Valentin Lazea, BNR: Adevăr și democrație
Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Știință, adevăr, democrație. O alianță problematică?” susținută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul Universității din București.
Foto: Ziarul Financiar
Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Știință, adevăr, democrație. O alianță problematică?” susținută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul Universității din București.
Una din temele fundamentale de dezbatere a constituit-o explicarea cauzelor pentru care părerea experților pare să-și fi pierdut din credibilitate în lumea contemporană. Printre explicații figurează „suspecții obișnuiți”, precum: democratizarea informației făcută posibilă de tehnologia modernă; tendința indivizilor de a relaționa doar cu grupurile care le împărtășesc opiniile, indiferent de adevărul conținut de acestea; erorile de judecată (sau de cinste) ale experților în anumite episoade-cheie, care au dus la diminuarea credibilității acestora.
La această listă eu aș vrea să adaug o explicație suplimentară. Astfel, trebuie să ținem seama de faptul că științele sociale, în general, nu constituie științe deterministe (în care cauzei x îi corespunde întotdeauna efectul y, date fiind condițiile inițiale), ci sunt științe probabiliste (în care efectul y apare cu o anumită probabilitate p). Cu alte cuvinte, opinia expertului în științe sociale este a priori contestabilă, deoarece nu există nici o garanție că în realitate evenimentul prezis de expert se va petrece cu necesitate. Mai mult decât atât, a priori oricine poate clama faptul că are dreptate, atașând evenimentului respectiv orice probabilitate cuprinsă între zero (eveniment imposibil) și unu (eveniment cert). Impresia creată este aceea că, în științele sociale la fel ca și într-o serie de științe naturale, precum climatologia, oricine poate avea dreptate (în funcție de cum cad zarurile probabilistice) și că nu ar mai fi nevoie de experți. Un episod care pare a confirma această teorie este comportamentul economiei britanice după Brexit, când căderea prezisă de experți nu s-a produs. Nimeni nu stă să-și bată capul de ce respectiva contracție economică nu a avut loc; poate din cauza reînvigorării economiei europene, principalul partener al Marii Britanii; poate din cauza faptului că negocierile pentru Brexit încă nu au început; poate datorită performanței excepționale a sportivilor britanici la Olimpiada de la Rio, sau din desconsiderarea altor factori (precum dosarul scoțian sau cel nord-irlandez).
Citește și
3 min
Rareș Udrescu
3 min
Rareș Udrescu
5 min
Cristian Hostiuc