ZF 23 de ani. Sorin Pâslaru, redactor-șef ZF: Prânzul redactorului

Dezvoltarea economiei românești la care a fost martor Ziarul Financiar în cei 23 de ani de la înființare poate fi văzută și pur și simplu prin locurile de luat masa pe care le aveai disponibile ca redactor în ‘99 în centrul Bucureștiului, lângă sediul de atunci al ziarului din Căderea Bastiliei și apoi Luterană. Înghețul activelor în perioada 1990 – 2000 până când când s-a trecut în sfârșit la privatizare, făcea ca restaurantele/braseriile unde puteai să iei un prânz în pauza de masă de la birou să fie o raritate. Calea Victoriei așa cum o vedem astăzi plină de restaurante și cafenele între zona dintre Radisson și Ministerul Economiei era pustie în lungile după-amieze de duminică, când redacția lucra pentru ziarul de luni. Ca să mănânci o ciorbă de burtă cu ardei, chiflă și smântână și o ceafă sănătoasă cu cartofi prăjiți trebuia să mergi până la un local care se numea „La Varice”, pentru că se mânca în picioare, amplasat lângă Capșa, unde astăzi este un hotel Ramada. Centrul Vechi nu era departe de starea din anii ’90, când doar la Caru’ cu Bere sau Fântâna Blanduziei puteai să te oprești după examenele de la Universitate, la o halbă de bere pe buza căreia să presari un pic de sare pentru gust.  Pe când Praga sau Bupadesta erau intrate de mult în circuitul turistic mondial, străzile din Centrul Istoric erau pavate cu aceleași pietre de pe vremea când Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale își petreceau nopțile la Iordache de pe Covaci.

Au trebuit 30 de ani ca micul restaurant, vinăria, sub numele de winebar acum, sau cafeneaua/braserie să își facă loc pe străzile din București și încă suntem foarte departe de habitul de consum urban din țările vestice, unde s-a cam spus de mult adio oalelor de sarmale și mâncatul în casă a devenit excepția. În anii aceia, și în București ca și în toată țara însă, micul întreprinzător reușea să își facă loc. Odată mutați într-un bloc numit Cinor, de pe Luterană, aproape de primul sediu din Căderea Bastiliei, jurnaliștii ZF, reuniți de data aceasta în aceeași clădire cu colegii de trust de la Pro Sport și alte reviste și ziare care se nășteau și încercau să supraviețuiască în acea perioadă, mâncau la o baracă într-o parcare, unde urmăreai cu atenție ca  boneta bucătăresei, care avea o coadă precum Adnana din Toate Pânzele Sus să fie bine strânsă ca să nu ai o surpriză în farfurie. În acei ani își făcea loc un antreprenoriat de improvizație, de garaj, în condițiile în care monopolul statului era greu de spart. Din păcate, privatizările făcute în anii 2000 cu mari semne de întrebare au transformat în acest domeniu monopolul de stat în monopol privat, făcând cadou zeci de mii de metri pătrați de spații comerciale unor foști potentați ai regimului comunist, cum sunt ginerii fostului ministru de interne Ion Dincă, iar blocajul pieței a continuat. Între timp, capitalul local s-a acumulat și încet-încet noile generații și-au făcut loc într-o piață care astăzi este lovită puternic de situația sanitară.

Acum a venit și oportunitatea de a comanda la birou, astfel încât nici nu a apucat bine să se dezvolte acest sector că forțele pieței l-au pus iar în situație dificilă. Per ansamblu însă evoluția localurilor și a locurilor de prânzit în centrul Bucureștiului descrie bine tranziția locală pe care Ziarul Financiar încearcă să o surprindă de peste două decenii.