ZF 25 de ani. Nabucco, speranța unei libertăți, ucisă de ignoranță, incompetență și interese

2012, 2013. Nu există o dată oficială pentru decesul Nabucco. Iranul a declarat  Nabucco mort încă din 2011. Dar ieșirea din istorie a celui mai ambițios proiect de gaze naturale al Uniunii Europene a însemnat un deceniu de adâncire a dependenței continentului de gazele naturale importate din Rusia și în cele din urmă criza de energie care a adus în Uniune cea mai mare criză a costului traiului din ultimele decenii. Un timp au fost căutați vinovații. Dar vina a fost uitată. Nemții și bulgarii au abandonat corabia. Ungurii s-au plâns de costurile prea mari și au sărit peste bord. Iar liderii europeni s-au lăsat amăgiți de „promisiunile“ și gazele ieftine ale Moscovei.

Rețeaua de gazoducte Nabucco a fost un proiect născut în 2002, cu scopul îndrăzneț de a aduce în UE gaze naturale din zona Mării Caspice și Orientul Mijlociu, inclusiv Irak. Liderul proiectului, OMV, a propus ca o secțiune a lui să fie folosită pentru transportul gazelor ce ar fi urmat să fie extrase din Marea Neagră. Astfel, România ar fi fost o verigă importantă. Numit după opera compusă în 1841 de Giuseppe Verdi pentru a dramatiza povestea evreilor alungați din țara lor de regele Babilonului Nabucodonosor, proiectul Nabucco ar fi trebuit să fie o eliberare modernă de sub domnia unui alt despot fără milă, după cum scrie The Brussels Times.

Site-ul de știri și analize, unul dintre cele mai citite din Belgia, revine asupra problemei Nabucco în contextul crizei energiei europene și amintește că această poveste trebuie știută pentru a înțelege incompetența și neglijența din domeniul energiei, concurenței și politicii externe din partea unor lideri ai UE și ai unor state membre ale Uniunii care nu doar că au ignorat pericolul dependenței de gazele ruse – evident pentru unii chiar și înainte de prima invazie rusă din Ucraina, din 2014 –, ci au și lăsat problema să se agraveze. Printre cei mai vinovați sunt chiar Comisia Europeană condusă de Jean-Claude Juncker și șeful său de cabinet Martin Selmayr, „monstrul lui Juncker“.