ZF 25 de ani. Olimpiada de la Beijing din 2008: Geopolitica jocurilor sportive și jocurile geopoliticii
Când tot Occidentul se zvârcolea sub loviturile crizei financiare și economice globale, China își etala mai clar ca niciodată în văzul lumii ambiția de a fi superputere mondială într-o lume deschisă, interconectată și globalizată.
Foto: Ziarul Financiar
Când tot Occidentul se zvârcolea sub loviturile crizei financiare și economice globale, China își etala mai clar ca niciodată în văzul lumii ambiția de a fi superputere mondială într-o lume deschisă, interconectată și globalizată.
Cu o ceremonie de deschidere bombastică, organizare perfectă, stadioane spectaculoase, sub sloganul „o singură lume, un singur vis“, China uimea planeta în vara anului 2008 cu de departe cele mai scumpe jocuri olimpice de până atunci. A fost o demonstrație a forței noii Chine, petrecerea prin care țara ieșea în lume cu o nouă înfățișare. În limbajul Partidului Comunist, treapta de pașnică ascensiune ca putere prosperă. Era pe vremea când economia chineză încă înregistra creșteri de peste 10% de la an la an, iar cei mai mulți o priveau ca pe un gigant blând.
Au existat controverse legate de nerespectarea drepturilor omului, cenzură și poluare, dar Beijingul era nerăbdător să arate lumii, prin jocurile olimpice, cât de mult s-a schimbat în două decenii de la represiunea violentă a protestelor pro-democrație din Piața Tiananmen. Pentru evenimentul sportiv au fost puse în vânzare bilete pentru toate bugetele, iar publicul chinez a avut de ce să fie mândru: atleții lor i-au detronat pe americani, făcând din țara lor campioana lumii la medalii de aur.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc