Are cu adevărat România nevoie de steroizi?

Scriam acum câteva luni în Ziarul Financiar despre pericolul instaurării deflației în economia românească. Deși destule voci au combătut, e adevărat timid, opiniile subsemnatului, datele statistice ulterioare au demonstrat justețea celor afirmate. Siteul Băncii Naționale: -1,67% rata inflației iulie 2015 versus iulie 2014 față de o țintă de 2,5%.

Politicul, tot politicul de această dată căci opoziția a primit un măr otrăvit acum ceva vreme din partea celor aflați la putere odată cu noul Cod Fiscal îmbibat de oferte promoționale în materie de taxe și impozite, a votat recent diminuarea TVA la 20% începând cu 2016 de la nivelul actual de 24%. E unul din steroizii menționați recent de profesorul Dăianu într-un articol publicat de același Ziar Financiar. Care este menit desigur să apese mai tare pe pedala consumului în detrimentul evident al investițiilor. Competitivitatea precară a economiei locale nu va putea susține surplusul de cerere astfel încât un efect ușor de bănuit va fi majorarea deficitului comercial. Mai mult concurența mimată în sectoarele cheie ale economiei locale determină capitalizarea surplusului de cerere la nivelul unor oligopoluri așa cum e cazul distribuției de carburanți, sector luat a nu știu câta oară în colimator de către Consiliul Concurenței.

Alt steroid injectat prin vena politică în economia României: majorarea veniturilor unor categorii salariale fără legătură cu dinamica productivității muncii (care, spun iar evident, nu poate crește fără investiții majore în retehnologizare, infrastructură, ș.a.m.d.).